cătilin, (câtilin), adv. – Încet, fără grabă: „Cătilin și cătilin, / Ca soarele pân sărin, / Să nu ne pontăluim” (Papahagi, 1925: 226). Termen specific subdialectului maramureșean (Tratat, 1984: 347). – Var. a lui cătinel (< lat. catelinus „cu precauție” < lat. cautela „prevedere”) (Pușcariu, cf. DER; DLRM).

cătilin, (câtilin), adv. – Încet, fără grabă: „Cătilin și cătilin, / Ca soarele pân sărin, / Să nu ne pontăluim” (Papahagi 1925: 226). – Cf. cătinel (< lat. catelinus „cu precauție”).