2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărăzuit1 sn [At: H VIII, 302 / E: cărăzui] (Trs) Așezare în rând a aracilor de la vie.

cărăzuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cărăzui] (Trs; d. aracii de la vie) Aliniat.

cărăzui vt [At: DA / Pzi: ~ésc / E: mg körözni] (Trs) A alinia aracii la vie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărăzuí, cărăzuiésc, vb. IV (reg.) a așeza în rând parii viei; a alinia.

Intrare: cărăzuit
cărăzuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăzuit
  • cărăzuitul
  • cărăzuitu‑
  • cărăzui
  • cărăzuita
plural
  • cărăzuiți
  • cărăzuiții
  • cărăzuite
  • cărăzuitele
genitiv-dativ singular
  • cărăzuit
  • cărăzuitului
  • cărăzuite
  • cărăzuitei
plural
  • cărăzuiți
  • cărăzuiților
  • cărăzuite
  • cărăzuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cărăzui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărăzui
  • cărăzuire
  • cărăzuit
  • cărăzuitu‑
  • cărăzuind
  • cărăzuindu‑
singular plural
  • cărăzuiește
  • cărăzuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărăzuiesc
(să)
  • cărăzuiesc
  • cărăzuiam
  • cărăzuii
  • cărăzuisem
a II-a (tu)
  • cărăzuiești
(să)
  • cărăzuiești
  • cărăzuiai
  • cărăzuiși
  • cărăzuiseși
a III-a (el, ea)
  • cărăzuiește
(să)
  • cărăzuiască
  • cărăzuia
  • cărăzui
  • cărăzuise
plural I (noi)
  • cărăzuim
(să)
  • cărăzuim
  • cărăzuiam
  • cărăzuirăm
  • cărăzuiserăm
  • cărăzuisem
a II-a (voi)
  • cărăzuiți
(să)
  • cărăzuiți
  • cărăzuiați
  • cărăzuirăți
  • cărăzuiserăți
  • cărăzuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărăzuiesc
(să)
  • cărăzuiască
  • cărăzuiau
  • cărăzui
  • cărăzuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)