cărămizi vb. refl. IV A deveni de culoarea cărămizii ◊ „[Algele] au căpătat o culoare [...] roșiatică. De aici și apa lacului de acumulare a început să se «cărămizească». Drept care, prin partea locului a și început să circule o nouă denumire: «Lacul Roșu... Bicaz».” Sc. 21 VI 74 p. 4 (din cărămiziu sau dintr-o formă flexionară a s. cărămidă + -i)