Definiția cu ID-ul 905412:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂMÍDĂ, cărămizi, s. f. Material de construcție, de formă paralelipipedică, din care se fac pereții și zidurile caselor; este format dintr-un amestec de argilă și apă uscat la soare sau (mai ales) ars în cuptor. Împăratul a poruncit să se zidească palat nou... cu stîlpi de porfiră... cu păreții de cărămizi smălțuite. SADOVEANU, P. 12. Glonțul... se înfipse într-o cărămidă din părete. NEGRUZZI, S. I 21. ◊ (Cu înțeles colectiv) Pînă ți-am fost, bade, dragă, Ți-era casa văruită, Cu var peste cărămidă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 234. ◊ Cărămidă aparentă v. aparent. Cărămidă refractară v. refractar.