Definiția cu ID-ul 428876:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cărămídă (cărămízi), s. f. – Material de construcții de formă prismatică. – Mr. k’irămidă, megl. chirămidă. Ngr. ϰεραμίδα (Roesler 571; Murnu 11; REW 1822; Sandfeld, Linguistique, 18); cf. ngr. ϰεραμίδι, sl., bg. keramida, tc. keremit, calabr. ceramida. Der. cărămidar, s. m. (persoană care fabrică sau vinde cărămizi); cărămidărie, s. f. (fabrică de cărămizi); cărămiziu, adj. (roșiatic).