O definiție pentru căpătueală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căpătueală f. 1. fapta de a (se) căpătui; 2. procopseală.
Intrare: căpătueală
căpătueală substantiv feminin
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||