O definiție pentru căpătătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpătătúră sf [At: LB / Pl: ~ri / E: căpăta + ~{ă)tură] Copil căpătat2 (7), crescut de părinți adoptivi.

Intrare: căpătătură
căpătătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpătătură
  • căpătătura
plural
  • căpătături
  • căpătăturile
genitiv-dativ singular
  • căpătături
  • căpătăturii
plural
  • căpătături
  • căpătăturilor
vocativ singular
plural