căpăstra v [At: ȘUȚU, ap. TDRG / Pzi: ~rez / E: lat capistrare] A tivi un petic.

CĂPĂSTRA (-trez), CĂPĂSTRUI (-uesc) vb. tr. 👕 A pune un petec dedesubtul găurii unei haine sau unei rufe, tivind de jur împrejur marginile rupturii PAMF. [căpăstru].

❍CĂPĂSTRUI 👉 CĂPĂSTRA.

căpăstra, căpăstrez, v.i. (reg.) A coase peste tăietura de pânză, pentru a nu se destrăma; a tivi. – Din lat. capistrare (MDA).