căminărit sn [At: (a. 1717) IORGA, S. D. I, 229 / Pl: ~uri / E: căminar + -it] (Mun; înv) Impozit pe comerțul cu vin.

‡CĂMINĂRIT sbst. 🔎 Dare ce se plătea pe vasele de vin care se vindeau în cîrciumele din orașe și pe la bîlciuri [camănă].

‡CĂMĂNĂRIT sbst. = CĂMINĂRIT.