2 definiții pentru cămil
Explicative DEX
cămil sn [At: SĂULESCU, ap. URICARIUL III, 401/16 / Pl: ~uri / E: ngr ϰάμιλος] 1 Otgon. 2 Hotar însemnat printr-o ridicătură de pământ.
Etimologice
cămil (-luri), s. m. – Cablu, parîmă. Ngr. ϰάμńλος.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cămil
cămil substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)