Definiția cu ID-ul 428547:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

călí (călésc, călít), vb.1. A oțeli. – 2. A întări, a consolida, a oțeli. – 3. A găti (mai ales varză), punînd să fiarbă cu untură de porc și slănină. – 4. (Refl.) A se ameți, a se chercheli. – Mr. călescu „a încăli; a sătura; a îmbăta”; megl. călit, adj. Sl. kaliti „a răcori, a modera” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 280; Cihac, II, 38); cf. bg. kaljă, slov. kaliti. Conev 76 derivă cuvîntul rom. direct din bg.Der. căleală, s. f. (oțelire, călit; stare sufletească; beție); călitură, s. f. (oțelire).