O definiție pentru călămăritură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călămăritură sf [At: CHEST. II, 125/19 / V: ~răt~ / Pl: ~ri / E: călămărit + -ură] (Reg) Bucată de lemn care se adaugă la o bârnă veche sau cu care i se astupă acesteia o scobitură.

Intrare: călămăritură
călămăritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • călămăritură
  • călămăritura
plural
  • călămărituri
  • călămăriturile
genitiv-dativ singular
  • călămărituri
  • călămăriturii
plural
  • călămărituri
  • călămăriturilor
vocativ singular
plural