3 definiții pentru căcăder
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căcăder sm vz cacadâr
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CĂCĂDÉR, căcădéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
căcădér (-ri), s. m. – Măceș. – Var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. Ngr. ϰουϰουδέρος „plin de semințe”, de la ϰούϰουδον „boabă” (Cihac, II, 64). – Der. căcădușe, s. f. (fruct de măceș).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căcăder
căcăder substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)