2 definiții pentru căcățel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căcățél sm [At: DA ms / Pl: ~ei / E: căcat + -el] 1-4 (Șhp) Căcat (1-2) (mic). 5 Lucru de nimic


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat.

Intrare: căcățel
căcățel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcățel
  • căcățelul
  • căcățelu‑
plural
  • căcăței
  • căcățeii
genitiv-dativ singular
  • căcățel
  • căcățelului
plural
  • căcăței
  • căcățeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)