O definiție pentru căcâder


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

CĂCÂDÉR, căcâdéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)

Intrare: căcâder
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcâder
  • căcâderul
  • căcâderu‑
plural
  • căcâderi
  • căcâderii
genitiv-dativ singular
  • căcâder
  • căcâderului
plural
  • căcâderi
  • căcâderilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)