Definiția cu ID-ul 909151:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÎRTÍ, cîrtesc, vb. IV. Intranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «împotriva», «contra», «asupra», «pentru» etc.) A-și exprima nemulțumirea prin murmur sau critici, a se plînge, a protesta, a dezaproba. Făcea tot ce i se spunea, de nimic nu cîrtea – nimic nu dorea. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Soacra nu trebuie să fie cu gura mare și să tot cîrtească de toate cele. CREANGĂ, P. 4. Începu a cîrti și a se plînge. BĂLCESCU, O. II 218. 2. Tranz. A certa, a mustra, a critica, a cicăli. Au început să-l cam cîrtească pentru daunele ce i-au făcut. SBIERA, P. 10. Dac-o întrebi, dac-o cîrtești, Ea zice c-o bănuiești. TEODORESCU, P. P. 345.