Definiția cu ID-ul 417303:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrpă (cîrpe), s. f. – 1. Bucată de pînză sau stofă, veche, zdreanță. – 2. Cîrpă de bucătărie. – 3. Basma, batic. – Mr. cîrpă, megl. corpă. < Sl. krŭpa „cîrpă” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon 316; Cihac, II, 44; Conev 60); cf. bg. kŭrpŭ, sb. krpa, slov. kerpa. Cf. cîrpaci, cîrpi.Der. cîrpiță, s. f. (cîrpă, zdreanță), din sb. krpica (Drăganu, Dacor., V, 339 și VII, 216. – [Art. 2035][1]

  1. Eroare in original: „Der. cîrță, s. f.” – probabil cîrpiță. claudia