Definiția cu ID-ul 438220:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cînd adv. și conj.1. Indică o relație de coincidență temporală nuanțată cu ajutorul prepozițiilor: coincidența termenului inițial, de cînd; a termenului final, pînă cînd; a termenului mediu, pe cînd.2. (Cu cond.) Dacă, în caz că (indică o relație condiționată). – Mr. cîndu, megl. cǫn, istr. căn(d). Lat. quando (Pușcariu 364; REW 6932; Candrea-Dens., 344; DAR); cf. it. quando, fr. quand, sp. cuando.Der. cînduși, conj. (înv., cînd); cîndai, adv. (poate, posibil), arhaism pe care DAR îl consideră der. din lat. quando alias; cîndva, adv. compus cu va < vrea, ca ceva, cineva; nicicînd, adv.; oarecînd, adv. (înv., vreodată), identic prin formație cu oricînd, adv., a cărui var. vericînd, se apropie mai mult de forma primitivă, cf. vreun.