2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârliga v vz încărliga

A CÂRLIGÁ cârlíg tranz. pop. A face să se răstoarne; a răsturna. /Din cârlig

A SE CÂRLIGÁ mă cârlíg intranz. pop. A se deplasa din poziția normală, căzând pe o parte sau întorcându-se cu susul în jos; a se răsturna. /Din cârlig


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cârligá, vb. tranz. – (pop.) 1. A da forma cârligului. 2. A agăța: „Num-un drag mi-oi cârliga, / Cinci și șase mi-oi afla” (Papahagi, 1925: 191; Săcel). – Din cârlig (cf. bg. kărlik).

Intrare: cârligare
cârligare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârligare
  • cârligarea
plural
  • cârligări
  • cârligările
genitiv-dativ singular
  • cârligări
  • cârligării
plural
  • cârligări
  • cârligărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cârliga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârliga
  • cârligare
  • cârligat
  • cârligatu‑
  • cârligând
  • cârligându‑
singular plural
  • cârli
  • cârligați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârlig
(să)
  • cârlig
  • cârligam
  • cârligai
  • cârligasem
a II-a (tu)
  • cârligi
(să)
  • cârligi
  • cârligai
  • cârligași
  • cârligaseși
a III-a (el, ea)
  • cârli
(să)
  • cârlige
  • cârliga
  • cârligă
  • cârligase
plural I (noi)
  • cârligăm
(să)
  • cârligăm
  • cârligam
  • cârligarăm
  • cârligaserăm
  • cârligasem
a II-a (voi)
  • cârligați
(să)
  • cârligați
  • cârligați
  • cârligarăți
  • cârligaserăți
  • cârligaseți
a III-a (ei, ele)
  • cârli
(să)
  • cârlige
  • cârligau
  • cârliga
  • cârligaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)