CĂRUȚ, căruțuri, s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Căruță. Unde mi se nomoli oțopina de cal, de nu mai putea nici picioarele să și le miște, necum să mai tîrască și căruțul. ISPIRESCU, L. 373. Tremură pe pietre căruțul hîrbuit. NEGRUZZI, S. II 206. 3. Căruță mică, trasă sau împinsă cu mîna, care servește la transportul poverilor mici. 4. Cărucior de copii. 5. Parte mobilă a unor mașini, care se mișcă pe rotițe sau lunecă pe glisiere, îndeplinind diferite funcțiuni.