BURUIENIȘ, buruienișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Multe buruieni, desiș de buruieni. Copacul negru, răsărit ciudat In zorii albi, pe cîmpul foarte sur, Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. Tăciunii de pe jos se amestecaseră cu țarina, străpunsă din loc în loc de lăstăriș nou sau... de buruieniș sărac. MIHALE, O. 455.