2 definiții pentru bungiuc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bungiuc sn [At: DA / V: bunciuc / Pl: ~uce, ~uri / E: nct] (Reg) Haină căptușită cu lână și cusută ca o plapumă.
bungĭúc n., pl. e și urĭ (cp. cu buncĭuc). Nord. (Nț.). Haină căptușită cu lînă și cusută ca plapoma.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: bungiuc
bungiuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.