O definiție pentru buncă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
búncă sf [At: ARH. FOLK. IV, 216 / Pl: ? / E: nct] (Reg) Vas în care se ține păcura de uns carele Si: dohotniță.
Intrare: buncă
buncă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.