2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

buli2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 A coase ceva cu împunsături rare. 2 A face ceva la repezeală (inestetic). 3 A mânca ceva la repezeală. 4 A săpa (superficial) în grabă. 5 (Pex) A face ceva de mântuială. 6 A rata. 7 (Pex; arg; îe) A o ~ A o păți.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bulit, -ă, buliți, -te adj. 1. lovit. 2. furat. 3. deteriorat, stricat.

buli, bulesc I v. t. 1. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (intl.) a fura. 3. a lovi, a bate. 4. a strica, a deteriora. II v. r. a se strica, a se deteriora.

Intrare: bulit
bulit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulit
  • bulitul
  • bulitu‑
  • buli
  • bulita
plural
  • buliți
  • buliții
  • bulite
  • bulitele
genitiv-dativ singular
  • bulit
  • bulitului
  • bulite
  • bulitei
plural
  • buliți
  • buliților
  • bulite
  • bulitelor
vocativ singular
plural
Intrare: buli (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • buli
  • bulire
  • bulit
  • bulitu‑
  • bulind
  • bulindu‑
singular plural
  • bulește
  • buliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bulesc
(să)
  • bulesc
  • buleam
  • bulii
  • bulisem
a II-a (tu)
  • bulești
(să)
  • bulești
  • buleai
  • buliși
  • buliseși
a III-a (el, ea)
  • bulește
(să)
  • bulească
  • bulea
  • buli
  • bulise
plural I (noi)
  • bulim
(să)
  • bulim
  • buleam
  • bulirăm
  • buliserăm
  • bulisem
a II-a (voi)
  • buliți
(să)
  • buliți
  • buleați
  • bulirăți
  • buliserăți
  • buliseți
a III-a (ei, ele)
  • bulesc
(să)
  • bulească
  • buleau
  • buli
  • buliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)