2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buli2 vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~lesc / E: nct] (Reg) 1 A coase ceva cu împunsături rare. 2 A face ceva la repezeală (inestetic). 3 A mânca ceva la repezeală. 4 A săpa (superficial) în grabă. 5 (Pex) A face ceva de mântuială. 6 A rata. 7 (Pex; arg; îe) A o ~ A o păți.
buli vb. IV. tr. 1 (reg.) A lucra ceva inestetic, superficial. 2 (reg.) A lucra de mîntuială, în grabă. 3 (fam., glum.) A greși. La teză a bulit rezultatul problemei. ♦ (refl., tr.) A (se) strica. Nu a fost atent și și-a bulit mașina într-un gard. 4 (fam., glum.) A rata. ◊ Expr. A o buli = a se afla într-o (mare) încurcătură. 5 (vulg.) A avea relații sexuale cu cineva. • prez.ind. -esc. /<țig. buli „a avea relații sexuale”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bulit, -ă, buliți, -te adj. 1. lovit. 2. furat. 3. deteriorat, stricat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buli, bulesc I v. t. 1. (vulg. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (intl.) a fura. 3. a lovi, a bate. 4. a strica, a deteriora. II v. r. a se strica, a se deteriora.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||