bulibăși [At: MAT. FOLK. 58 / Pzi: ~șesc / E: bulibașă] 1 vi A ajunge bulibașă (1). 2-3 vtr A (se) încurca.

bulibăși vb. IV. 1 intr. A ajunge, a deveni bulibașă. 2 tr., refl. (fam., glum.) A (se) încurca, a (se) amesteca, a (se) ameți. A bulibășit toate lucrurile din casă. • prez. ind. -esc. /bulibașă + -i.