bulán s.n. (fam.) 1 Baston de cauciuc, care este în dotarea personalului polițienesc ^[1]. 2 (admirativ; la pl. sau la sg. cu val. de pl.) Picioare frumoase (ale unei femei). • pl. -e. /<țig. bulan „cur”; „vagin”.

bulan, bulane s. n. 1. homosexual pasiv. 2. (om) norocos. 3. (om) ipocrit. 4. om molâu / lipsit de curajul opiniei proprii. 5. picior.

a avea bulan expr. (vulg.) a fi norocos

a fi în bulan expr. (glum.) a avea noroc.

a lua la bulane (pe cineva) expr. (vulg.) 1. a ironiza (pe cineva), a batjocori (pe cineva). 2. (d. polițiști) a bate (pe cineva) cu bastonul.

a se arde în bulan / în creț / în semering expr. (d. bărbați) a avea relații homosexuale

bulan versat expr. (deț.) individ versat în practicarea perversiunilor sexuale.