O definiție pentru buimăcitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

buimăcitór adj. m., pl. buimăcitóri; f. sg. și pl. buimăcitoáre

Intrare: buimăcitor
buimăcitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buimăcitor
  • buimăcitorul
  • buimăcitoru‑
  • buimăcitoare
  • buimăcitoarea
plural
  • buimăcitori
  • buimăcitorii
  • buimăcitoare
  • buimăcitoarele
genitiv-dativ singular
  • buimăcitor
  • buimăcitorului
  • buimăcitoare
  • buimăcitoarei
plural
  • buimăcitori
  • buimăcitorilor
  • buimăcitoare
  • buimăcitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)