Definiția cu ID-ul 901617:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BUIMĂCEÁLĂ, buimăceli, s. f. Amețeală, zăpăceală, uluială. În buimăceala ceea, trezindu-se cu Ion față-n față, unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229.