buică, buici, s.f. (reg.) 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav), scurtă până la brâu, care se ia peste cămașă / rochie: „De-i țâne-o și clocește / Pă la vară-a scoate pui / Și ț-i face bani destui. / A scoate-on cocoș ș-o puică, / Și-a lua nănașu buică” (Bilțiu, 2015: 212). – Din magh. bujka (Scriban, MDA).