2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

budésc v. tr. Munt. Fam. Pitesc, ascund: unde-aĭ budit foarfecele?


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

budí, budésc, vb. IV (reg.) a ascunde.

budí, budesc, (brudi), vb. tranz. – (reg.) A afuma (carnea, slănina): „Budim la vecin, are căsucă mică” (Grai. rom., 2000; Biserica Albă). – Et. nec.

Intrare: budire
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budire
  • budirea
plural
  • budiri
  • budirile
genitiv-dativ singular
  • budiri
  • budirii
plural
  • budiri
  • budirilor
vocativ singular
plural
Intrare: budi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • budi
  • budire
  • budit
  • buditu‑
  • budind
  • budindu‑
singular plural
  • budește
  • budiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • budesc
(să)
  • budesc
  • budeam
  • budii
  • budisem
a II-a (tu)
  • budești
(să)
  • budești
  • budeai
  • budiși
  • budiseși
a III-a (el, ea)
  • budește
(să)
  • budească
  • budea
  • budi
  • budise
plural I (noi)
  • budim
(să)
  • budim
  • budeam
  • budirăm
  • budiserăm
  • budisem
a II-a (voi)
  • budiți
(să)
  • budiți
  • budeați
  • budirăți
  • budiserăți
  • budiseți
a III-a (ei, ele)
  • budesc
(să)
  • budească
  • budeau
  • budi
  • budiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)