2 intrări
2 definiții
Explicative DEX
bucuță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: bucă + -uță] (Șhp) 1-2 Bucă (mică).
Enciclopedice
BUCUȚA, Emanoil (1887-1946, n. Bolintin-Deal, jud. Giurgiu), scriitor și bibliolog român. M. coresp. al Acad. (1941). Lirică a universului casnic („Florile inimii”); romane poetice („Fuga lui Șefki”, „Capra neagră”); eseuri („Pietre de vad”); lucrări etnografice („Românii dintre Vidin și Timok”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: Bucuța
Intrare: bucuță
bucuță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bucuță, bucuțesubstantiv feminin
- 1. Bucă (mică). MDA2
etimologie:
- bucă + -uță MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.