2 definiții pentru bucta
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bucta, buctez, (buhta), v.i. (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. 3. A da faliment. ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută”. – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.
bucta, buctez, vb. intranz. – (reg.) 1. A greși; a rata. 2. A intra în bucluc. ♦ Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „a fi într-o situație neplăcută” (DRT, 2010). – Din magh. buktat „a scufunda; a pica pe cineva la examen”.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: bucta
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)