O definiție pentru bucătări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bucătărí vi [At: DA ms / Pzi: ~resc / E: bucătar] A găti mâncare.

Intrare: bucătări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucătări
  • bucătărire
  • bucătărit
  • bucătăritu‑
  • bucătărind
  • bucătărindu‑
singular plural
  • bucătărește
  • bucătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucătăresc
(să)
  • bucătăresc
  • bucătăream
  • bucătării
  • bucătărisem
a II-a (tu)
  • bucătărești
(să)
  • bucătărești
  • bucătăreai
  • bucătăriși
  • bucătăriseși
a III-a (el, ea)
  • bucătărește
(să)
  • bucătărească
  • bucătărea
  • bucătări
  • bucătărise
plural I (noi)
  • bucătărim
(să)
  • bucătărim
  • bucătăream
  • bucătărirăm
  • bucătăriserăm
  • bucătărisem
a II-a (voi)
  • bucătăriți
(să)
  • bucătăriți
  • bucătăreați
  • bucătărirăți
  • bucătăriserăți
  • bucătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • bucătăresc
(să)
  • bucătărească
  • bucătăreau
  • bucătăriră
  • bucătăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)