opțiuni
  • info
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

bruci vt [At: N. REV. R. 85 / V: bruși[1] / Pzi: ~ucesc / E: brucă + -i] 1 (Rar) A împunge cu bruca. 2 A ațâța focul (cu bruca). 3 A lovi cu bâta sau cu degetul în cineva Si: a ghionti, a înghionti, a îndemna.

  1. Are definiție proprie. — gall

BRUCI (-ucesc) vb. tr. Olten. Băn. 1 A ațîța focul sgîndărindu-l cu vătraiul 2 A ghionti, a da ghionturi 3 A mototoli [brucă].

brucă sf [At: DA / Pl: ~uci / E: it brocco cf srb bruvka] (Rar) Băț ascuțit la unul dintre capete, cu care se ațâță focul.

BRUCĂ sf. Olten. Băț cu care se sgîndărește focul [srb. bruklje].

brucésc v. tr. Lovesc c’un par saŭ c’un drug ca să rămîie o gaură în care să arunc sămînța. V. pitonog.

Etimologice

brucă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche. – Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).

Arhaisme și regionalisme

bruci, brucesc, vb. IV (reg.) a înțepa și împunge.

Intrare: bruci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bruci
  • brucire
  • brucit
  • brucitu‑
  • brucind
  • brucindu‑
 singular plural
  • brucește
  • bruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • brucesc
 (să)
  • brucesc
  • bruceam
  • brucii
  • brucisem
a II-a (tu)
  • brucești
 (să)
  • brucești
  • bruceai
  • bruciși
  • bruciseși
a III-a (el, ea)
  • brucește
 (să)
  • brucească
  • brucea
  • bruci
  • brucise
plural I (noi)
  • brucim
 (să)
  • brucim
  • bruceam
  • brucirăm
  • bruciserăm
  • brucisem
a II-a (voi)
  • bruciți
 (să)
  • bruciți
  • bruceați
  • brucirăți
  • bruciserăți
  • bruciseți
a III-a (ei, ele)
  • brucesc
 (să)
  • brucească
  • bruceau
  • bruciră
  • bruciseră
Intrare: brucă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • brucă
  • bruca
plural
  • bruci
  • brucile
genitiv-dativ singular
  • bruci
  • brucii
plural
  • bruci
  • brucilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bruci, brucescverb

etimologie:
  • brucă + -i MDA2 CADE

brucă, brucisubstantiv feminin

  • 1. rar Băț ascuțit la unul dintre capete, cu care se ațâță focul. MDA2 CADE
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „bruci” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1