2 definiții pentru brucă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brúcă sf [At: DA / Pl: ~uci / E: it brocco cf srb bruvka] (Rar) Băț ascuțit la unul dintre capete, cu care se ațâță focul.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

brúcă (-ci), s. f. – Vătrai. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu it. brocco, fr. boche.Der. bruci, vb. (a ațîța; a înțepa); brucer (var. brucelnic), s. n. (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, s. n. (agrafă); bruceală, s. f. (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, s. f. (gaură pentru sămînță).

Intrare: brucă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bru
  • bruca
plural
  • bruci
  • brucile
genitiv-dativ singular
  • bruci
  • brucii
plural
  • bruci
  • brucilor
vocativ singular
plural