brotăcit, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: brotăci] (Îrg) Cu experiență.

brotăci vi [At: ANON. CAR., ap. DA / Pzi: ~cesc / E: nct] (Îrg) A broti.

brotăcit, -ă, brotăciți, -te, adj. (înv.) (Oaie) care și-a pierdut laptele. – Din brotăci.

brotăci, brotăcesc, v.i. (înv.) A strica oile: „Nu mergem cu oile în munte prin Grădina Zânelor, să nu brotăcim oile” (C. C., 1979). – Et. nec.

brotăci, brotăcesc, vb. intranz. – A strica oile: „Nu mergem cu oile în munte prin Grădina Zânelor, să nu brotăcim oile” (C. C., 1979). – Et. nec.

brotăci, brotăcesc, vb. intranz. – A strica oile: „Nu mergem cu oile în munte prin Grădina Zânelor, să nu brotăcim oile” (C. C. 1979). – Probabil în rel. cu iarba crudă, primăvăratică, cf. broticiu „verde (ca brotacul)”.