Definiția cu ID-ul 424003:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
broancă (broance), s. f. – contrabas. Bg. brŭmčă „a zumzăi, a fredona”, brŭmčilo, *brŭnčka „drîmbă”, Giuglea. Dacor., III, 591-4, propunea lat. *bromica; și Drăganu, Dacor., IV, 747, pleca de la sl. brǫkŭ, ceh. brouk „gîndac”.