O definiție pentru britonic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BRITONIC, -Ă adj. referitor la populațiile celtice din Marea Britanie, către mileniul I a. Chr. ◊ (s. f.) ramură a limbii celtice. (< fr. brittonique)
Intrare: britonic
britonic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
britonic, britonicăadjectiv
- 1. Referitor la populațiile celtice din Marea Britanie, către mileniul I î.e.n. MDN '00
- 1.1. Ramură a limbii celtice. MDN '00
-
etimologie:
- brittonique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.