Definiția cu ID-ul 1039211:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

brăcinăríță sf [At: LB / V: brici~ / Pl: ~țe / E: brăcinar + -iță] (Înv) 1 Îndoitură de sus de la izmene (sau de la cioareci) prin care trece brăcinarul Si: bată, betelie, bantă, bartă. 2 Bețișor crestat la capăt, cu care se introduce brăcinaral în betelie.