Definiția cu ID-ul 1139297:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORTĂ s. f. (Mold.) Gaură, adîncitură (într-un arbore sau într-o stîncă); scorbură. Rădăcina ierbii și apa din borta copaciului. CD 1698, 17r. Eu odată, pre malul mării, în borta unii stînci lăcuind. CANTEMIR, IST.; cf. CD 1770, 19v. Etimologie: ucr. bort, borta. Vezi și bortiță. substantiv feminin