borchiș sn [At: DA / Pl: ~uri / E: ns cf rs ] (Reg) Nisip cu apă (și petrol) care, curgând mereu în puț, împiedică săpatul în adâncime.

BORCHÍȘ s. n. Nisipuri fine, cu conținut de particule prăfoase și argiloase în stare afînată și saturate cu apă sub presiune care, la deschiderea lor prin lucrări miniere sau săpături în gropi de fundație, devin o masă fluidă vîscoasă, ce năvălește în lucrarea respectivă.