4 definiții pentru bong


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bong i [At: DA ms / E: fo] Cuvânt care redă sunetul unui metal lovit.

BONG interj. (Adesea repetat) Onomatopee care imită un sunet adînc și prelungit ca un ecou. [Santinela] avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot: bong, bong, bong... DUMITRIU, B. F. 153.

BONG interj. Cuvânt care imită un sunet adânc și prelungit ca un ecou. – Onomatopee.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bong, bonguri s. n. (tox.) 1. instrument de filtrare a fumului de canabis; pipă cu apă. 2. trecerea fumului de canabis printr-un lichid de filtrare.

Intrare: bong
interjecție (I10)
  • bong

bong

  • 1. adesea repetat Onomatopee care imită un sunet adânc și prelungit ca un ecou.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • [Santinela] avea cizme țintuite, călca greu, și tot șlepul gol și uriaș răsuna ca un clopot: bong, bong, bong... DUMITRIU, B. F. 153.
      surse: DLRLC

etimologie: