Definiția cu ID-ul 949096:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bóndă, bonde, (bundă), s.f. – 1. Piesă de port care se pune peste cămașă, scurtă, fără mâneci și încheiată în față; tricotată, țesută, din postav sau din piele (Bănățeanu, 1965). Adesea este confundată cu guba. În unele regiuni se numește pieptar: „Lut pe mine nu puneți / Numai dragă bunda me” (D. Pop, 1978: 324). 2. (fig.) Piele: „Ți-a da mă-ta pă bondă” (Faiciuc, 2008; Dragomirești). ♦ (onom.) Bundă, Bunda, Bundaș, nume de familie (45 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. bunda „șubă, cojoc” (Cihac, Galdi, Scriban, Șăineanu, DEX).