4 definiții pentru boncăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
boncăire sf [At: DA ms / V: ~coi~, bun~, buncoire / Pl: ~ri / E: boncăi] 1 Boncăluire. 2 (D. cerbi și bovine) Emitere de răgete furioase Cf boncăi. 3 Urlat.
boncăire s.f. (reg.) Faptul de a boncăi; boncăit. • pl. -i. /v. boncăi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
boncălăire sf vz boncăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
boncoire sf vz boncăire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: boncăire
boncăire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
boncălăire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
boncoire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.