3 definiții pentru boiniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bóiniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86 / Pl: ~țe / E: vsl бойница] (Înv; nob) 1 Loc de luptă. 2 Ulița mare unde se afla baia publică.

BOINIȚĂ s. f. (Mold.) Loc de luptă. Ulița boiniței. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl., rus., scr. bojnica. Vezi și boinic. substantiv feminin

bóĭniță f., pl. e (vsl. boĭnica, id.). Dos. Loc de luptă saŭ de exercițiŭ (stadiŭ). – La Stam. (după rus.) „baterie”.

Intrare: boiniță
boiniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • boiniță
  • boinița
plural
  • boinițe
  • boinițele
genitiv-dativ singular
  • boinițe
  • boiniței
plural
  • boinițe
  • boinițelor
vocativ singular
plural