3 definiții pentru boiniță
Explicative DEX
boiniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. 86 / Pl: ~țe / E: vsl бойница] (Înv; nob) 1 Loc de luptă. 2 Ulița mare unde se afla baia publică.
bóĭniță f., pl. e (vsl. boĭnica, id.). Dos. Loc de luptă saŭ de exercițiŭ (stadiŭ). – La Stam. (după rus.) „baterie”.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
BOINIȚĂ s. f. (Mold.) Loc de luptă. Ulița boiniței. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl., rus., scr. bojnica. Vezi și boinic.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
Intrare: boiniță
boiniță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||