bocni, bocnesc, v.r. A se lovi: „Da' morariu aprinde lumina și l-o prins pă fecior, că n-o avut unde mere, c-amu să bocne cu bărbatu” (Bilțiu, 2007: 377). – Din pocni, contaminat cu bocăni sau der. din bocăni.

bocni, bocnesc, vb. tranz. – A izbi cu putere. – Din pocni, contaminat cu bocăni sau der. din bocăni.