bocaie, s.f. (reg.) 1. Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru. 2. Vas mare de pământ în care se ține apa de băut. ■ (onom.) Bocai, nume de familie în jud. Maram. – Probabil din bocal „pocal; vas” sau din magh. bokolyó „fedeleș”.

bocaie, s.f. – (reg.) Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALRRM, 1971: 311). ♦ (onom.) Bocai, nume de familie (9 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Probabil din bocal „pocal; vas” (< srb. bokal).

bocaie, s.f. – Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALR 1971: 311). – Probabil din bocal „pocal; vas” (< srb. bokal).