bobic¹ sn [At: H IV, 227 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1 Par cu care pescarii scot peștele din ascunzători Cf (pop) bold, știoltic. 2 Unealtă cu care se amestecă varul cu nisip.

bobic² sm [At: PAMFILE, J. II, 3-5 / Pl: ~ici / E: bob + -ic] Fiecare din pietricelele cu care se joacă „în buși” sau „în bobici”.

BOBIC (pl. -ice) sn. 🐟 Prăjină lungă terminată cu o măciucă, întrebuințată la pescuitul racilor (🖼 515).