BOAITĂ, boaite, s. f. Epitet dat unui bou (slab); vită (slabă). ♦ Termen de batjocură pentru oameni, în special pentru popi. O, o, boaite sălbatice, ciocoi. DUMITRIU, B. F. 156. Cît pe ce era să ne ologească boaita cea îndrăcită. CREANGĂ, A. 43. Afară, boaite! Ieșiți, că pre toți vă omor. NEGRUZZI, S. I 161. – Pronunțat: boai-.