boșcă¹ sf [At: GALACTION, V. ROM. iulie-august 1931, 10 / V: boaș- / Pl: boște, boști, bosci / E: nct] 1 Grămadă de lemne acoperite cu iarbă, care se carbonizează în aer liber. 2 Pivniță mică (pentru legume).

boșcă² sf [At: LB / Pl: bosce, ~ște / E: mg bocska] (Trs; mgm) 1 Butoiaș. 2 Vas pentru ulei.

❍BOȘCĂ (pl. -ște) sf. Tr.-Carp. Butoiaș [ung. bocska].

1) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (cp. cu boșcă 2). Munt. Vest. Zemnic (pivniță mică saŭ bordeĭ de păstrat legume). V. temnic.

2) bóșcă f., pl. ște, ștĭ, șcĭ (ung. bocska, bg. bočk, butoĭaș, rus. bóčka, butoĭ, vsl. bučĭka, rudă cu bute. V. poloboc). Trans. vest. butoĭaș.

boșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16.

boșcă, boște, s.f. (reg.) 1. pivniță mică. 2. butoiaș.

boșcă, boște, (boașcă), s.f. (reg.) 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul. 3. Umflătură: „Pita, când o vede popa, era numai o boașcă” (Bilțiu, 1994: 304). 4. (în expr.) Boșca capului = cutia craniană. 5. Capul florii-soarelui. 6. Stup de viespi. – Din magh. bocska (MDA).

boșcă, boște, (boașcă), s.f. – (reg.) 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul. 3. Umflătură. 4. Boșca capului = cutia craniană. 5. Capul florii-soarelui. 6. Stup de viespi. ♦ „Pita, când o vede popa, era numai o boașcă” (Bilțiu, 1994: 304; Costeni). – Din magh. bocska (MDA) < sl. bučika (Miklosich, cf. DER).

boșcă, -te, s.f. – 1. Butoiaș. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul (Lexic reg. 1960). – Din magh. bocska (MDA).